1. Încadrarea scriitorului - epoca marilor clasici

„Marelui nostru hâtru, „Rabelais-ului românesc”, cum l-a numit Iorga, unicului şi strălucitului satiric al literaturii române, îi închin iubirea şi nesfârşita mea admiraţie”

                                                                                               Zoe Dumitrescu-Buşulenga

Basmul, poartă către suflet

            Din cele mai vechi timpuri, omul a avut o viață plină de greutăți, trecând prin multe obstacole pentru a-și atinge scopul lui sau al altuia. Dar cum sufletul e făcut să se recompună și să-și găsească resurse de revigorare, a inventat probabil ... basmul. Pe lângă definiția din dex - Narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de râs. 2. Născocire, minciună, scornitură. – Din sl. basnĭ. -  putem spune că născocirea aceata i-a ajutat pe români, mai mult decât pe orice altă nație, să iasă din negurile vremii și să-și depășească condiția pe care au primit-o parcă prin aducerea lor la intersecția a două lumi: Occidentul și Orientul.

            Ion Creangă, humuleșteanul care-și știa, și-și iubea originile și pe ai lui, a creat Povestea lui Harap Alb în care și-au dat mâna Spânul, Omul Roș și cei cinci prieteni hidoși ca să ne demonstreze o dată în plus că drumul spre maturizare stă în puterea noastră și întâlnirea cu răul e necesară.

1. ÎNCADRAREA SCRIITORULUI - EPOCA MARILOR CLASICI

1.1. Membrii Junimii

1.2. Creangă împreună cu prietenul său Eminescu

 1.3. Viața și activitatea lui Creangă

Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837. Părinţii săi sunt Ştefan a lui Petrea Ciubotariul şi Smaranda, iar el a mai avut încă şapte fraţi.

În 1847 începe şcoala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de ţăran din Humuleşti, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama îl încredinţează bunicului său, David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, la școala învățătorului Neculai Nanu. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ, sub numele Ştefănescu Ion. După dorinţa mamei, el este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni, unde apare sub numele de Ion Creangă. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

Se căsătorește la Iaşi, cu Ileana Grigoriu. La 19 decembrie 1860 soţia sa naşte un băiat, Constantin.

În 1864, Creangă urmează cursurile de la Şcoala preparandală Vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu.

În 1872, după ce timp de 12 ani este dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, este exclus definitiv din rândurile clerului. Din 1874 este repus în drepturi ca învățător (la Școala nr. 2 mare de băieți din Păcurari), îlcunoaște și se împrietenește cu Mihai Eminescu și, la Bojdeuca din Țicău, pe care o cumpără cu 50 galbeni austrieci, scrie întreaga operă.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Ţicău.Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837. Părinţii săi sunt Ştefan a lui Petrea Ciubotariul şi Smaranda, iar el a mai avut încă şapte fraţi.

2. CĂLĂTORIE ÎN FANTASTIC

2.1. Basmul - trăsături

Marii scriitori de basme au fost convinşi de influenţa educativă a basmului. Ch. Perrault, în prefaţa volumului său de basme, aduce o primă contribuţie teoretică privind potenţele educative ale acestei specii :  „La o vârstă fragedă copiii nu pot avea o noţiune clară asupra ideii de bine şi rău. O astfel de noţiune se însuşeşte treptat. Pentru aceasta în copilărie este nevoie de haina plină de vrajă şi mister a basmului… Oricât de simple şi uşoare ar părea aceste povestiri ele cresc, fără îndoială, în copii dorinţa de a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiţi şi în acelaşi timp, se naşte în sufletul lor teama faţă de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla, dacă i-ar imita pe cei răi… 

                                               

     Basmul este o specie a genului epic în proză, de întindere medie, în care întâmplări reale se împletesc cu întâmplări fantastice, iar personajele înzestrate cu însuşiri supranaturale intră în conflict cu forţele răului pe care le înving.

     Basmul popular are caracteristicile unei creaţii folclorice: oral, anonim, colectiv, tradiţional.

     Trăsăturile basmelor sunt:

1.       prezenţa formulelor specifice:

-          iniţială: A fost odată ca niciodată. Aceasta fixează cadrul desfăşurării acţiunii într-un timp magic, în care  totul este posibil;

-          mediană (nu se regăseşte în toate basmele): ...şi merse o zi, şi merse două...;...şi se luptară, şi se luptară... Are rolul de a menţine trează atenţia cititorului;

-          finală: Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa. Aceasta anunţă încheierea acţiunii, ieşirea din acest timp magic.

2.       elementele reale se împletesc cu cele fabuloase;

3.       personajul principal este Făt-Frumos (fiu de împărat sau de oameni simpli). El este înzestrat cu următoarele calităţi: vitejie, frumuseţe fizică, modestie, onestitate, capacitatea de a se metamorfoza...;

4.       personajele sunt reale sau fabuloase. Unele au puteri supranaturale, putându-se metamorfoza, sunt pozitive sau negative. Cele pozitive sunt considerate ajutătoarele lui  Făt-Frumos (calul, ştiuca, tăunele, Sfintele, Setilă...), iar cele negative împiedică înfăptuirea binelui (zmei, balauri, zgripţuroaice, Spânul...);

5.       existenţa a două tărâmuri: acesta, unde se află personaje reale, şi celălalt. Trecerea spre tărâmul celălalt se face, de obicei, printr-o groapă (prăpastie, fântână părăsită...)

6.       prezenţa cifrelor magice (3,7,9) şi a obiectelor miraculoase( solzişor, peniţă, apă vie, apă moartă, apă dulce, năframă, paloş...);

7.       în final, binele învinge întotdeauna răul.

      Schema basmului este, de regulă, următoarea: eroul pleacă la drum (prilej de iniţiere), trece diferite probe în care îi înfruntă pe răufăcători, având alături personaje pozitive, la capătul drumului aşteptându-l răsplata binemeritată.  

2.2. Povestea lui Harap-Alb

Rezumat - schemă

Fluxul narativ propus de Creangă este mai mult decât simplu şi el poate fi schiţat printr-o structura motivica foarte clară:

1. Împăratul Verde (cel fără urmaşi - băieţi) cere ajutorul fratelui sau - Craiul (cel cu trei băieţi).

2. Acesta din urmă îşi supune băieţii probei de verificare" (că orice părinte care nu-şi poate trimite oricum copiii în lume).

3. Depăşind această probă, fiul cel mai destoinic se impune şi pleacă în lume preluând sfatul părintesc (să se ferească de omul roş, iară mai ales de cel şpan" şi să se ajute de calul care 1-a ajutat şi pe el în tinereţE). Prin urmare, fiul de crai porneşte în lume, preluând tradiţia tatălui sau potrivit căreia (prin cal, arme, haine şi pielea de urS) un om s-ar putea formă după modelul înaintaşului sau.

4. Va urmă însă debusolarea, iar motivul căderii în păcat va consemna pactul cu diavolul (spânul), care pentru tânărul şi necoptul fiu de crai va însemna chiar robia {Harap-Alb" = robul alb).

5. Din acest moment, cel pornit să devină Domn trebuie să lupte mai întâi pentru a redeveni Om, câştigându-şi, înainte de toate, demnitatea pierdută.

Motivul acestei lupte este construit de Creangă pe cicluri de câte trei încercări:

A) De pe poziţia câştigată pe nedrept, spânul impune harapului" (spre a-şi câştigă viitorul socru) să-i aducă sălătile din grădina ursului, nestematele din grădina cerbului şi apoi chiar pe faţă împăratului Roşu.

B) Pornirea în această a treia încercare declanşează un alt ciclu, pe lângă câştigarea unor noi prietenii: salvarea din cuptiorul încins", ospăţul diabolic"; alegerea meiului. Pe parcursul celor trei încercări, împăratul trebuie să recunoască sincer: ia acum, mi-am dat şi eu peste oameni".

C) În fine, alegerea şi păzirea trebuie să susţină cumva motivul îmblânzirii scorpiei" (în cazul de faţă - faţă care-şi vrea bărbatul pe măsură! ), iar drumul de întoarcere către împărăţia lui Roşu împărat poate fi luat chiar că autentic urcuş pentru Harap-Alb (care s-a maturizat şi are alături o iubire - momentan interzisă). O ultima încercare (rezolvată de calul năzdrăvaN) îi aduce marele remediu - apă vie şi apă moartă - şi finalul poveştii este pe deplin întrevăzut.

6. Motivul redobândirii demnităţii pierdute susţine şi mesajul operei lui Creangă: Mânios că a fost încălcat pactul", spânul îşi ucide rivalul. Dar piere Harap-Alb (slugĂ), spre a reînvia fiul de crai, cel sortit să devină împărat. Binele şi Omenia renasc precum pasărea Phoenix!

2.2. Drumul de formare a lui Harap-Alb

3 LITERATURA ȘI ALTE ARTE

3.1. Literatura și cinematografia

3.2. Literatura și muzica

3.3. Literatura și filateria

4. DIVERSE

4.1. Povestea cifrei 3...

LINK download poveste

4.2. Știai că......

·         Data de 10 iunie 1839 este consemnată în condica din Humuleşti drept zi de naştere a lui Ion Creangă?

·         Data exactă a naşterii lui Ion Creangă este incertă, scriitorul a precizat în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837, dar acestă dată este contrazisă de către o condică de nou-născuți din Humuleşti, publicată ulterior de Gh. Ungureanu în care este precizată data de 10 iunie 1839.

·         Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie

·         Fiul mai mare al lui Ştefan a Petrei Ciubotarul şi al Smarandei, scriitorul a mai avut încă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre.

·         Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, bojdeuca sa din cartierul iesean Ţicău şi este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iaşi.